M-am apucat să explorez modelul tripartit al lui Stanovich pentru că am început să mă simt ca un detectiv în mijlocul unei enigme imposibile. Cum se face că mulți dintre votanții români aleg să „dea un șut” sistemului care ne manipulează de 35 de ani, chiar dacă soluțiile oferite de opțiunile suveraniste, uneori de extremă dreapta, par să fie la fel de logice ca un plan de zbor pentru un avion construit din hârtie? 

Așa că m-am gândit că modelul lui Stanovich, cu mințile lui autonomă, algoritmică și reflectivă, ar putea fi cheia pentru a înțelege de ce deciziile iraționale devin norma în fața unei opțiuni care pare să răstoarne tot ce știm. 

Dacă tot nu înțelegem de ce ni se pare că unii aleg să pună umărul la refacerea „sistemului ăsta greșit”, poate că mințile noastre nu fac decât să funcționeze pe bază de reacții automate, raționamente rapide și, desigur, o bună doză de instinctivă dorință de schimbare.

Explorarea acestui subiect va fi realizată în patru părți, fiecare având rolul de a adânci înțelegerea deciziilor alegătorilor români în contextul alegerilor din 2024. 

• În prima parte, voi explica modelul tripartit al lui Stanovich, detaliind cele trei „minți” – autonomă, algoritmică și reflectivă – și cum acestea influențează procesele de gândire și luare a deciziilor. 
• A doua parte va aborda analizele celor trei tipuri de alegători: decizia unui alegător vulnerabil la manipulare, decizia unui alegător inteligent, dar care nu judecă rațional și decizia unui alegător critic și informat; în paralel voi explora întrebarea daca este posibilă influențarea alegătorilor într-un interval scurt de timp.
• În partea a treia, voi evalua peisajul politic si media din România, explicând cum am ajuns în punctul în care ne aflăm acum, din perspectiva modelului lui Stanovich. 
• În final, partea a patra va oferi sugestii pentru cultivarea unui alegător mai critic și informat pe termen lung, pornind de la concluziile trase în celelalte părți ale explorării.

Partea I: Înțelegerea celor trei minți: autonomă, algoritmică și reflectivă

Cuprins

• Mintea autonomă: rapidă, instinctivă și vulnerabilă la biasuri
  • Mintea autonomă tinde să ne asigure supraviețuirea
  • Mintea autonomă determină decizii iraționale și susceptibilitatea la manipulare
• Mintea algoritmică: procesare eficientă și capacitate cognitivă
• Mintea reflectivă: obiective, credințe și raționalitate
• Cum funcționează cele trei „minți” – autonomă, algoritmică și reflectivă – împreună

Psihologul Keith Stanovich oferă un cadru pentru înțelegerea cogniției umane, prin delinearea a trei “minți” distincte: autonomă, algoritmică și reflectivă. Fiecare minte operează cu procese diferite și influențează gândurile și acțiunile noastre într-un mod unic.

Mintea autonomă: rapidă, instinctivă și vulnerabilă la biasuri

Mintea autonomă este caracterizată de procesarea de tip 1, care este rapidă, intuitivă și adesea funcționează sub nivelul conștientizării. 

Se bazează în mare măsură pe euristici, shortcut-uri mentale care oferă soluții rapide, dar pot duce și la biasuri. 

• Euristica este o strategie de rezolvare rapidă a problemelor, bazată pe reguli simple sau pe experiențe anterioare, care ne ajută să luăm decizii într-un mod eficient, dar nu întotdeauna optim.

Un exemplu ar fi euristica similarității: când judecăm probabilitatea unui eveniment sau comportament bazându-ne pe cât de mult seamănă acesta cu un exemplu deja cunoscut. 

De exemplu, dacă cineva a avut o experiență negativă într-un restaurant, ar putea crede că toate restaurantele similare vor fi la fel de neplăcute.

Aceste euristici sunt moduri eficiente prin care noi putem lua decizii rapide în fața incertitudinii, dar uneori pot duce la concluzii mai puțin precise, mai ales în contexte complexe. Deși sunt eficiente și economisesc timp, ele nu sunt întotdeauna cele mai corecte modalități de a evalua situațiile.

• Biasul se referă la tendințele sistematice de a devia de la raționamentul obiectiv sau de la o evaluare corectă a informațiilor. Lucrul acesta se întâmplă datorită unor factori subiectivi precum experiențele anterioare, emoțiile sau preferințele personale.

Cel mai comun bias este biasul de confirmare. El reprezintă tendința de a căuta și de a acorda mai multă importanță informațiilor care confirmă opiniile sau convingerile preexistente, ignorând informațiile care le contrazic. 

De exemplu, dacă cineva crede că o anumită dietă este eficientă, va căuta doar dovezi care susțin această dietă și va respinge orice informație care sugerează contrariul.

Mintea autonomă tinde să ne asigure supraviețuirea

Mintea autonomă este responsabilă pentru o gamă largă de funcții, inclusiv:

• Instincte de supraviețuire: Răspunsul de luptă sau fugă, frica de înălțimi și aversiunea față de substanțele potențial dăunătoare sunt exemple de comportamente instinctive reglate de mintea autonomă. Aceste răspunsuri sunt adesea declanșate automat și involuntar, asigurându-ne supraviețuirea în situații periculoase.

• Reacții emoționale: Mintea autonomă joacă un rol esențial în răspunsurile noastre emoționale la evenimente și stimuli. Ea procesează rapid informațiile și declanșează emoții precum frica, bucuria, furia sau tristețea. Aceste răspunsuri emoționale pot influența judecățile și deciziile noastre chiar și atunci când nu suntem conștienți de impactul lor.

• Cunoașterea socială: Mintea autonomă este implicată în procese precum recunoașterea facială, interpretarea semnalelor sociale și înțelegerea intențiilor altora. Aceste procese automate ne ajută să navigăm interacțiuni sociale complexe și să facem judecăți rapide despre oameni și situații.

• Asociații învățate: Prin expunere repetată și învățare, mintea autonomă formează asociații puternice între stimuli și răspunsuri. De exemplu, asocierea unui anumit sunet cu pericolul sau a unui anumit miros cu amintiri plăcute. Aceste asociații învățate pot influența comportamentul nostru chiar și fără gândire conștientă, ghidându-ne acțiunile pe baza experiențelor trecute.

Mintea autonomă determină decizii iraționale și susceptibilitatea la manipulare

Deși mintea autonomă este esențială pentru funcționarea noastră zilnică, dependența de euristici și biasuri poate duce la decizii iraționale și la susceptibilitatea la manipulare. Acest lucru este evident în fenomene precum:

• Efectul de framing: Modul în care informațiile sunt prezentate influențează alegerile noastre, chiar și atunci când opțiunile de bază sunt obiectiv aceleași (de exemplu, modul in care o persoana alege sa se îmbrace sau un discurs coerent ne pot face să ignorăm și să nu verificăm conținutul discursului)
• Apeluri emoționale puternice: De exemplu, un alegător ar putea fi influențat de un candidat care folosește o retorică naționalistă sau tactici de instigare la frică, ce declanșează răspunsuri automate de patriotism, frică sau furie. Acest lucru se aliniază cu conceptul conform căruia mintea autonomă este profund influențată de procesele de reglementare emoțională.
• Biasuri inconștiente: Un alegător poate favoriza automat un candidat care împărtășește etnia sau religia sa, chiar fără a susține conștient astfel de biasuri. Stereotipurile apar adesea inconștient, influențând judecățile noastre fără ca noi să fim conștienți de acest lucru.
• Asociații învățate excesiv: Un alegător ar putea susține un partid doar pentru că este partidul pe care familia sa l-a votat întotdeauna, fără a reflecta asupra platformei sau candidaților actuali ai partidului. Aceasta reflectă dependența minții autonome de asociațiile învățate excesiv și răspunsurile repetate.

Mintea autonomă nu este doar problematică. Ea realizează diverse operațiuni utile de procesare a informațiilor și comportamente adaptive, cum ar fi percepția adâncimii, recunoașterea fețelor, estimarea frecvențelor și înțelegerea limbajului.

Mintea algoritmică: procesare eficientă și capacitate cognitivă

·  Mintea algoritmică este caracterizată de procesarea de tip 2, responsabilă pentru procese mai lente, deliberate și care necesită mai multe resurse cognitive. Această minte ne permite să rezolvăm probleme complexe, să angajăm raționamente logice și să anulăm impulsurile inițiale atunci când este necesar.

·  Inteligența fluidă, care reflectă abilitatea noastră de a raționa și de a rezolva probleme în situații noi, este asociată cu eficiența minții algoritmice. 

·  Un proces cheie în cadrul minții algoritmice este decuplarea cognitivă, care ne permite să separăm credințele și emoțiile preexistente de analiza obiectivă a informațiilor.

Mintea algoritmică este responsabilă pentru:

• Rezolvarea de probleme complexe: Implicarea în raționamente logice, calcule matematice și planificare strategică sunt toate procese ale minții algoritmice. Ea ne permite să descompunem sarcinile complexe în pași mai mici, să analizăm informațiile sistematic și să ajungem la soluții logice.
• Memoria de lucru: Acesta este spațiul mental în care păstrăm temporar informațiile, permițându-ne să le manipulăm și să le procesăm pentru sarcini precum rezolvarea problemelor matematice, înțelegerea instrucțiunilor complexe sau urmărirea unui argument. Capacitatea memoriei de lucru variază de la o persoană la alta și este strâns legată de inteligența fluidă.
• Decuplarea cognitivă: Această abilitate crucială ne permite să separăm credințele și biasurile preexistente de evaluarea obiectivă a noilor informații. Decuplarea cognitivă ne permite să gândim ipotetic, să luăm în considerare perspective alternative și să facem judecăți mai raționale.
• Inhibarea răspunsurilor impulsive: Mintea algoritmică poate suprima răspunsurile automate generate de mintea autonomă atunci când acele răspunsuri sunt considerate inadecvate sau suboptime. Acest control inhibitiv ne permite să rezistăm tentațiilor, să ne controlăm impulsurile și să facem alegeri mai raționale.

Mintea algoritmică este esențială pentru sarcinile care necesită deliberare și analiză atentă. Cu toate acestea, eficiența sa depinde de mai mulți factori:

• Capacitatea cognitivă: Persoanele cu o inteligență fluidă mai mare au minți algoritmice mai eficiente, permițându-le să proceseze informațiile mai rapid și mai precis, să păstreze mai multe informații în memoria de lucru și să susțină operațiuni cognitive complexe pentru perioade mai lungi de timp.
• Instrucțiuni: Mintea algoritmică funcționează cel mai bine atunci când primește instrucțiuni clare și obiective bine definite.
• Motivația și efortul: Implicarea minții algoritmice necesită un efort conștient și motivație. Când ne confruntăm cu sarcini complexe, oamenii pot alege uneori să se bazeze pe euristicile minții autonome în loc să investească efortul cognitiv necesar pentru o analiză mai detaliată.

În scenariul votului din România, mintea algoritmică ar putea fi implicată atunci când:

• Un alegător analizează cu atenție platformele economice ale diferitelor partide, comparând propunerile lor și evaluând fezabilitatea acestora. Acest lucru necesită un proces deliberativ și capacitatea de a lucra cu concepte abstracte, aliniindu-se cu capacitatea minții algoritmice de a rezolva probleme complexe.
• Un alegător încearcă să își pună deoparte biasurile personale pentru a evalua obiectiv calificările și istoricul unui candidat. Acest lucru implică decuplarea cognitivă și rezistența la influența biasurilor automate din mintea autonomă, procese cheie ale minții algoritmice.

Un alegător evaluează critic informațiile provenite din diferite surse media, comparând perspectivele și încercând să identifice posibile biasuri sau dezinformări. Acest lucru presupune un proces de raționament și capacitatea de a detecta inconsistențele în informații, procese asociate cu mintea algoritmică.

Mintea reflectivă: obiective, credințe și raționalitate

Mintea reflectivă joacă un rol crucial în reglarea gândurilor și acțiunilor noastre prin stabilirea obiectivelor, evaluarea credințelor și promovarea unei decizii raționale. Această minte este strâns legată de dispozițiile de gândire, trăsături stabile ale personalității care influențează abordarea noastră față de rezolvarea problemelor, procesarea informațiilor și formarea credințelor. 

Mintea reflectivă este responsabilă pentru:

• Stabilirea și prioritizarea obiectivelor: Mintea reflectivă determină obiectivele, valorile și aspirațiile noastre pe termen lung. Ea ghidează alegerile și acțiunile noastre în funcție de ceea ce considerăm important și de dorit, modelând direcția generală a vieții noastre.
• Evaluarea credințelor și a dovezilor: Mintea reflectivă examinează critic credințele noastre existente, evaluează calitatea dovezilor care le susțin și le revizuiește atunci când ne confruntăm cu informații contradictorii. Acest proces este esențial pentru a asigura că credințele noastre sunt în concordanță cu dovezile disponibile și nu sunt doar ghidate de biasuri sau emoții.
• Inițierea suprascrierii (override) și simulării: Mintea reflectivă recunoaște atunci când răspunsurile rapide ale minții autonome sunt probabil suboptime și trimite semnale către mintea algoritmică pentru a iniția procesele de suprascriere sau override și simulare. Ea decide când să investească efort cognitiv pentru o analiză mai detaliată și ghidează mintea algoritmică în simularea opțiunilor alternative și evaluarea rezultatelor potențiale.
• Accesarea și aplicarea “mindware”-ului: Mintea reflectivă se bazează pe mindware, cunoștințele, regulile, strategiile și procedurile stocate în memoria noastră, pentru a ajuta la luarea deciziilor și rezolvarea problemelor. Aceasta include cunoștințe despre logică, probabilitate, raționament științific, precum și strategii învățate pentru gândirea critică și depășirea biasurilor.

Eficiența minții reflective depinde de mai mulți factori:

• Dispozițiile de gândire: Persoanele cu dispoziții precum deschiderea mentală, nevoia de cunoaștere și dorința de a avea credințe corecte sunt mai predispuși să angajeze gândirea reflectivă, să evalueze critic informațiile și să suprascrie răspunsurile impulsive sau influențate de biasuri.
• Mindware: Accesul la un mindware bogat și bine organizat este esențial pentru gândirea reflectivă eficientă. Acesta include cunoștințe despre reguli și strategii pentru gândirea rațională, precum și o înțelegere profundă a domeniilor relevante, cum ar fi politica, economia sau știința.
• Motivația: Ca și mintea algoritmică, mintea reflectivă necesită motivație pentru a se angaja pe deplin. Când oamenii nu sunt motivați să gândească critic sau sunt excesiv de dependenți de judecățile rapide ale minții autonome, influența minții reflective asupra procesului decizional este diminuată.

În contextul votului din România, mintea reflectivă joacă un rol crucial atunci când:

• Un alegător reflectă asupra valorilor sale personale și obiectivelor pe termen lung, considerând cum se aliniază diferiți candidați sau partide cu aceste obiective. Acest lucru implică capacitatea minții reflectivă de a stabili obiective și de a evalua acțiunile în lumina acestora.
• Un alegător caută activ informații din surse diverse, dorind să formeze o înțelegere cuprinzătoare și imparțială a problemelor. Aceasta se aliniază cu responsabilitatea minții reflective de a dobândi cunoștințe și rolul său în inițierea proceselor de anulare atunci când sunt detectate biasuri sau dezinformări.
• Un alegător pune întrebări critice asupra propriilor presupuneri și biasuri, provocându-și activ perspectivele și căutând puncte de vedere alternative. Acest lucru implică procese metacognitive și disponibilitatea de a-și revizui credințele în fața unor noi dovezi, funcții strâns asociate cu mintea reflectivă.

Cum funcționează cele trei „minți” – autonomă, algoritmică și reflectivă- împreună

Modelul tripartit subliniază faptul că aceste trei minți nu sunt entități complet independente, ci interacționează și se influențează reciproc. Mintea autonomă furnizează inputuri rapide și răspunsuri inițiale, care pot fi suprimate sau modificate de mințile algoritmică și reflectivă. 

Mintea algoritmică realizează procesarea necesară pentru rezolvarea problemelor complexe și decuplarea cognitivă, în timp ce mintea reflectivă stabilește obiective, prioritizează credințele și ghidează direcția generală a eforturilor noastre cognitive. 

În timp ce testele de inteligență evaluează în principal mintea algoritmică, raționalitatea necesită un efort coordonat al tuturor celor trei tipuri de minte. 

Nu este suficient să poți procesa informațiile eficient; oamenii trebuie, de asemenea, să fie motivați să se angajeze în gândirea critică și să posede mindware (cunoștințe și abilități) necesar pentru a evalua informațiile eficient. 

În contextul votului din România, un alegător ar putea avea un nivel ridicat de capacitate cognitivă, dar totuși să ia decizii iraționale dacă nu are motivația de a se angaja în gândirea critică sau dacă există lacune în cunoștințele sale despre procesele politice sau principiile gândirii critice.

Referințe

The Robot’s Rebellion: Finding Meaning in the Age of Darwin

What Intelligence Tests Miss: The Psychology of Rational Thought

Rationality and the Reflective Mind

The Bias That Divides Us: The Science and Politics of Myside Thinking

Thinking, Fast and Slow

Judgment Under Uncertainty: Euristics and Biases

Choices, Values, and Frames

Critical Thinking: Tools for Taking Charge of Your Professional and Personal Life