Explorăm mai departe modul în care cele trei niveluri cognitive interacționează în cazul a trei tipuri de alegători, concentrându-ne pe discursul candidatului suveranist și pe cel anti-LGBTQ. Mulți susținători ai candidatului suveranist au declarat că resping candidatul pro-european din cauza percepției că agenda acestuia, considerată „globalistă,” ar amenința valorile tradiționale și identitatea națională, inclusiv prin promovarea așa-numitei agende LGBTQ. Astfel am decis să abordăm si această temă.
Cuprins
- Decizia unui alegător român vulnerabil la manipulare
- Fenomenul „Inteligență fără rațiune”: disraționalitatea în alegerile din România
- Decizia alegătorului român critic si informat
- Influențarea alegătorilor într-un interval scurt de timp
- Daca nu putem convinge alegătorii acum, mai este ceva de făcut?
Decizia unui alegător român vulnerabil la manipulare: cum reacțiile automate și dezinformarea susțin extrema dreaptă
Este important să înțelegem perspectiva alegătorului anti-sistem, care simte adesea că vocea sa este ignorată sau că este prins într-un sistem politic care nu răspunde nevoilor sale. În fața sărăciei, inegalității și a unui guvern perceput ca fiind corupt, acești alegători se simt marginalizați, fără acces la oportunitățile pe care le merită. De multe ori, alegerile lor sunt influențate de o interacțiune subtilă și profundă între cele trei niveluri cognitive – autonom, algoritmic și reflectiv – care modelează procesul decizional, nu întotdeauna într-un mod rațional sau deliberat.
Mintea autonomă, de exemplu, este adesea influențată de reacții emoționale rapide, bazate pe simboluri sau mesaje care stârnesc simpatii și antipatii fără o analiză profundă. În loc să reflecteze asupra acestora, mintea algoritmică se bazează pe informații limitate sau distorsionate, întărind prejudecățile și stimulând o procesare mai superficială a datelor. Mintea reflectivă, care ar putea să contracareze aceste tendințe, este adesea dominată de convingeri deja formate, care nu permit o reevaluare rațională a opțiunilor.
Acest proces poate face ca alegătorii să sprijine, dintr-un loc de îngrijorare și incertitudine, o platformă sau un candidat care pare să răspundă nevoilor lor imediate, fără a analiza în profunzime implicațiile acestor alegeri.
Este un drum dificil, iar înțelegerea și empatizarea cu acești alegători este esențială pentru a le oferi șansa unui dialog mai rațional și informativ.
În cazul acestui alegător, interacțiunea celor trei minți ar putea avea loc astfel:
1. Mintea autonomă
Mintea autonomă generează o simpatie inițială față de candidatul suveranist, bazată pe elemente superficiale precum imaginea potențială de președinte, discurs coerent și carismatic, precum și legături culturale preexistente sau nostalgie legată de un trecut idealizat.
Tot mintea autonomă declanșează asocieri negative cu partidul opus din diverse cauze, dar mai ales datorită propagandei anti-LGBTQ ce a avut loc frecvent în ultimii ani, amplificând stereotipuri și prejudecăți adânc înrădăcinate.
Aceste mesaje propagandistice, construite să declanșeze reacții emoționale puternice precum frica, furia sau dezgustul, rezonează cu tiparele automate de gândire ale minții autonome, influențând deciziile fără o analiză conștientă sau critică.
Astfel, un alegător poate respinge un partid doar pentru că acesta este asociat cu susținerea drepturilor LGBTQ, chiar dacă alte aspecte ale platformei politice i-ar putea servi mai bine interesele personale. Întâmplător sau nu, Rusia a adoptat legea pentru familia tradițională și împotriva propagandei gay în 2013.
Probleme generate de mintea autonomă
Susceptibilitate la efectul framing:
La acest nivel al mintii autonome, efectul de framing, sau de încadrare este puternic: modul în care informația este prezentată poate influența semnificativ judecățile și deciziile, chiar dacă faptele de bază rămân neschimbate.
Modul în care candidatul se prezintă ca având „alura unui președinte” și discursul său coerent pot determina alegătorul să-i accepte afirmațiile fără a le evalua critic conținutul. Acest comportament se aliniază cu observația lui Kahneman conform căreia „principiul de bază al framing-ului este acceptarea pasivă a formulării oferite”.
Alegătorul cade pradă puterii persuasive a prezentării în detrimentul substanței, permițând imaginii de suprafață prezentate de candidat să-i dicteze alegerea.
Software mental contaminat:
Conceptul de „software mental contaminat” se referă la credințe, idei și modele mentale care sunt inexacte, înșelătoare sau dăunătoare oamenilor.
Susținerea de către candidatul suveranist a știrilor false și ideilor de bullshit pseudo-profund poate fi văzută ca răspândirea unui „software mental contaminat”. Alegătorul, chiar dacă recunoaște lipsa de adevăr în aceste afirmații (de exemplu, mulți alegători care-l susțin pe candidatul suveranist ne-au spus că ei nu cred că sunt nanocipuri în Pepsi), poate fi totuși influențat de ele, mai ales dacă acestea se aliniază cu credințele sau prejudecățile preexistente.
De exemplu, alegătorii care nu cred că există nanocipuri în Pepsi ar putea totuși să se alinieze în spatele ideii că „România este centrul spiritual al lumii, un sanctuar cosmic ascuns de ochii lumii”. Sau ar putea crede că „Apa este liantul dintre material și spiritual.”
2. Mintea algoritmică
Acest nivel intervine pentru a analiza informațiile prezentate de mintea autonomă, folosind puterea sa de procesare pentru a cântări avantajele și dezavantajele, a evalua dovezile și a aplica reguli învățate.
Totuși, eficiența acestui proces depinde de prezența unui „software mental” adecvat și de efortul cognitiv depus de alegător.
Dacă alegătorului îi lipsesc aceste cunoștințe sau se bazează pe economisirea resurselor cognitive – preferând shortcut-uri mentale în loc de analize aprofundate – mintea algoritmică ar putea întări prejudecățile deja existente, ducând la o decizie care le reflectă.
Mintea algoritmică poate lua o decizie, dar aceasta este profund influențată de inputurile primite de la mintea autonomă.
Exemplu: Dacă persoana nu are cunoștințele istorice necesare pentru a recunoaște pericolele fascismului românesc sau abilități de gândire critică pentru a evalua politicile izolaționiste ale candidatului, mintea algoritmică ar putea procesa aceste idei fără o evaluare critică, pur și simplu pentru că ele se aliniază cu sentimentele naționaliste deja formate ale acestei persoane. Această lipsă de „mindware” relevant ar putea să o facă mai susceptibilă la propaganda persuasivă care întărește acele viziuni.
Sau in loc să analizeze platforma complexă a candidatului și posibilele consecințe ale viziunilor sale extreme, mintea algoritmică ar putea să se concentreze pe câteva slogane sau narațiuni emoționante (de exemplu, „Apa curată din România este mai valoroasă decât tot aurul din lume.” sau „România este Grădina Maicii Domnului și are o misiune divină.”) prezentate repetat în propaganda politică. Aceste ancore emoționale ar putea să determine toate evaluările ulterioare, ducând la o preferință pentru candidat.
Probleme la nivelul minții algoritmice
Dependența excesivă de mintea autonomă și ancora emoțională
Narațiunile prezentate de candidatul suveranist utilizează un limbaj încărcat emoțional și imagistică care face apel la concepte precum „semnificația spirituală”, „sanctuar”, „inimă și suflet” și „destin”. Aceste simboluri puternice pot declanșa răspunsuri emoționale directe prin mintea autonomă, ocolind analiza rațională. De exemplu, expunerea repetată la afirmații privind excepționalismul României și unicitatea spirituală a acesteia, asociată în special cu Munții Carpați, ar putea crea ancore emoționale pozitive puternice. Aceste ancore ar putea influența procesarea ulterioară a informației, făcând persoana mai receptivă la mesajul candidatului, chiar dacă afirmațiile implicite nu au o bază factuală.
Decuplare cognitivă limitată și raționalizare
Narațiunile candidatului prezintă o viziune simplificată asupra lumii, cadrul politic global fiind descris ca o „luptă spirituală” împotriva „elitei globale” manipulative. Acest cadru, apelând la temeri și anxietăți existente, ar putea rezona cu o persoană care nu are cunoștințe suficiente despre relațiile internaționale sau abilități de gândire critică pentru a evalua obiectiv astfel de afirmații. Când această persoană este confruntată cu dovezi care contrazic viziunea candidatului sau care evidențiază posibilele consecințe negative ale politicilor sale propuse (cum ar fi izolaționismul), mintea algoritmică, puternic influențată de mintea autonomă și de un mindware limitat, ar putea avea dificultăți în a se decupla de la narațiunea emoționantă. Asa că, în loc să își revizuiască credințele, această persoană ar putea recurge la raționalizare, respingând dovezile contradictorii ca „știri false” sau propagandă a „dușmanului”.
Lipsa de mindware și susceptibilitatea la dezinformare
Afirmațiile candidatului despre „energia cosmică”, „coduri sacre” și „DNA spiritual” nu au o bază științifică și se încadrează în domeniul pseudoștiinței. O persoană care nu dispune de cunoștințele științifice adecvate și abilități de gândire critică ar putea să nu fie capabil să distingă aceste afirmații nefondate de informațiile legitime.
Această lacună de mindware îl poate face vulnerabil la acceptarea explicațiilor ezoterice ale candidatului fără a le pune sub semnul întrebării, mai ales atunci când aceste concepte sunt prezentate într-o narațiune mai largă deja atrăgătoare pentru emoțiile și biasurile lor existente.
Biasul focal și iluzia coerenței
Retorica candidatului combină teme aparent disparate, cum ar fi excepționalismul românesc, spiritualitatea ezoterică și conspirațiile globale, într-o narațiune unitară și convingătoare. Acest bias focal ar putea atrage pe cei dintre noi care caută o explicație simplă pentru fenomenele globale complexe. În loc să analizeze fiecare afirmație în parte și să evalueze validitatea lor, mintea algoritmică ar putea tinde să se orienteze spre coerența generală și rezonarea emoțională a narațiunii. Aceasta ar putea duce la acceptarea întregului pachet de idei fără o evaluare critică, doar pentru că furnizează o explicație aparent unificată și satisfăcătoare emoțional pentru anxietățile lor.
Lipsa angajării în gândirea ipotetică și evaluarea consecințelor pe termen lung
Retorica candidatului se concentrează pe presupusul destin al României de a conduce o revigorare spirituală globală, o viziune grandioasă și emoționantă. Cu toate acestea, lipsesc detaliile concrete despre cum va fi realizată această viziune sau care ar putea fi posibilele sale consecințe. Fără a se angaja în gândirea ipotetică și simularea cognitivă, cei care ascultă această narativă ar putea să nu ia în considerare scenarii alternative sau posibilele dezavantaje ale acțiunilor propuse de candidat. Acceptând orbește imaginea idilică prezentată, mintea algoritmică ar putea să nu evalueze riscurile posibile ale politicilor izolaționiste, erodarea instituțiilor democratice sau consecințele alinierii cu un regim autocratic puternic, cum ar fi Rusia.
De exemplu, în al doilea an al invaziei în Ucraina, Rusia a intensificat cenzura, persecutarea opozanților și restricțiile asupra drepturilor omului. Guvernul a adoptat legi represive care vizează „agenții străini”, „organizațiile indezirabile” și activiștii pentru drepturile omului, închizând grupuri și punând sub acuzație pe cei care se opun regimului. În paralel, autoritățile au intensificat reprimarea drepturilor LGBTQ+, adoptând legi care interzic îngrijirile pentru transsexuali și reprimă activismul LGBT.
Rusia continuă să limiteze libertatea de exprimare, iar în Cecenia, guvernul aplică represalii împotriva criticilor. Human Rights Watch subliniază necesitatea sprijinului internațional pentru a susține societatea civilă din Rusia, aflată sub atacuri severe.
3. Mintea reflectivă
Confirm modelului propus de Stanovich, această minte, responsabilă de reflecție critică și autoreglare, evaluează informațiile de la mintea autonomă și algoritmică, considerând obiectivele pe termen lung și implicațiile alegerilor.
Dacă alegătorul prioritizează valorile tradiționale și percepe amenințări externe la adresa acestora, așa cum sugerează analiza noastră, mintea reflectivă ar putea decide să sprijine candidatul suveranist, în ciuda preocupărilor despre autonomia națională sau dovezilor istorice.
Această decizie poate să nu fie „rațională” în sens obiectiv, dar reflectă evaluarea subiectivă a alegătorului, bazată pe valorile și obiectivele sale, influențate de informațiile (și dezinformările) internalizate.
Concluzie
Interacțiunea dintre cele trei niveluri cognitive – autonom, algoritmic și reflectiv – creează un proces de luare a deciziilor profund influențat de emoții, biasuri și lipsa de gândire critică aprofundată.
Mintea autonomă joacă un rol central, declanșând simpatii și antipatii automate pe baza propagandei și simbolurilor emoționale, fără o analiză conștientă. Mintea algoritmică, în loc să contracareze aceste influențe, se bazează pe „mindware” limitat sau distorsionat, întărind prejudecățile și contribuind la procesarea superficială a informațiilor. În cele din urmă, mintea reflectivă, deși ar putea teoretic să reevalueze și să corecteze erorile cognitive, este adesea dominată de obiective și valori deja formate de mințile autonomă și algoritmică, ratând șansa de a lua o decizie rațională.
Această interacțiune evidențiază vulnerabilitatea alegătorului în fața propagandei și simplificărilor emoționale, explicând de ce poate sprijini un candidat sau o platformă politică fără a analiza consecințele sau validitatea afirmațiilor acestora. Înțelegerea acestor procese și empatia față de alegătorii care se află în această situație sunt esențiale, pentru a putea deschide calea unui dialog mai constructiv și informativ.
Fenomenul „Inteligență fără rațiune”: disraționalitatea în alegerile din România
Este pe deplin posibil ca o persoană să fie inteligentă, dar să nu gândească rațional.
Termenul „disraționalitate” descrie incapacitatea de a gândi și acționa rațional, în ciuda unui nivel de inteligență adecvat. Acest concept subliniază că inteligența, măsurată tradițional prin teste IQ, nu garantează luarea unor decizii raționale.
În contextul alegerilor din România, o persoană inteligentă care manifestă disraționalitate poate prezenta următoarele caracteristici:
- Recunoașterea falsurilor, dar prioritizarea factorilor superficiali: Această persoană poate identifica neconcordanțe și afirmații false făcute de un candidat, dar totuși alege să voteze pentru el pe baza unor factori precum aparența, carisma sau coerența percepută. Aceasta reflectă o deconectare între raționalitatea instrumentală (alegerea acțiunilor care îndeplinesc obiective) și raționalitatea epistemică (asigurarea că credințele se aliniază cu realitatea). Deși poate recunoaște iraționalitatea unor afirmații, persoana poate fi influențată de abilitatea candidatului de a „vorbi bine” sau de a se prezenta „impresionant.” Această preferință pentru indicii superficiale se aliniază conceptului de „zgârcenie cognitivă,” în care oamenii aleg informațiile mai ușor de procesat, în locul unei analize mai profunde.
- Ignorarea dovezilor din cauza „mindware-ului” contaminat: Această persoană poate diminua sau ignora experiențele negative ale României cu comunismul, susținând un candidat pro-Rusia, în ciuda riscurilor asociate cu o influență rusă crescută. Acest lucru poate fi cauzat de „mindware-ul” contaminat — credințe dobândite care sunt dăunătoare gândirii raționale. De exemplu, persoana poate avea o narațiune istorică distorsionată care minimalizează aspectele negative ale trecutului comunist al României sau care prezintă influența rusă într-o lumină pozitivă, posibil din cauza retoricii mediatice părtinitoare.
- Prioritizarea identității simbolice în detrimentul realității istorice: Acest alegător poate pune accent pe valoarea simbolică de a susține un candidat care reprezintă o anumită viziune asupra lumii sau identitate națională, chiar dacă politicile acestuia ar putea avea consecințe negative pentru România. Alegătorul poate prefera utilitatea simbolică a aliniamentului cu o ideologie, chiar dacă ignoră riscurile sau inconsecvențele pozițiilor candidatului. Aceasta ilustrează modul în care narațiunile emoționale despre identitatea națională pot influența deciziile, în detrimentul unei evaluări raționale.
- Eșecul de a anula răspunsurile intuitive (mintea autonomă) în ciuda recunoașterii influenței lor: Această persoană poate recunoaște (în interiorul său) că preferința sa pentru un candidat se bazează pe factori superficiali sau apeluri emoționale, dar totuși nu reușește să suprascrie aceste răspunsuri intuitive cu o gândire mai deliberativă. Acest lucru poate fi cauzat fie de lipsa de motivație pentru a angaja procesarea cognitivă intensă, fie de absența unor dispoziții cognitive care susțin gândirea rațională.
Cum afectează disraționalitatea alegerea unui candidat suveranist din cauza temerilor de „Gayificare”
Alegerea unui candidat suveranist bazată pe teama de „gayificare” de către UE ne arată cum disraționalitatea poate transforma gândirea în teren alunecos, indiferent de nivelul de inteligență. De exemplu, prietenul nostru Andrei își explică temerile: „Dacă aleg candidatul X, UE o să ne gayifice pe toți. Ce-o să le spun eu copiilor mei când văd doi gay ținându-se de mână pe stradă?” În realitate, astfel de frici sunt rodul unei combinații de retorică politică manipulativă și erori cognitive: de la eco chamber-urile din care Andrei își ia „informațiile” (unde fiecare mesaj e mai alarmist decât precedentul) până la biasul de confirmare care-l face să creadă că orice pereche de pantofi roz e o dovadă a „agendei” UE. Poate Andrei ar trebui să-și reorienteze fricile spre ceva mai constructiv – să-și pună întrebări mai deschise, să asculte perspective diferite și să afle mai multe despre cum funcționează cu adevărat lumea din jurul său.
Impactul informațiilor distorsionate și al prejudecăților
- „Mindware contaminat” cu privire la credința că UE „Gayifică” cetățenii. Acest alegător are convingeri deficitare, alimentate de retorica politică manipulativă și de media părtinitoare. De exemplu, partidele din România au amplificat temerile sociale de-a lungul timpului pentru a demoniza UE, cu scopul de a distrage atenția de la problemele reale din interiorul țării. Echo chamber-urile joacă aici un rol important. Expunerea doar la informații care susțin această idee poate crea o realitate distorsionată, consolidând prejudecăți existente. Mulți alegători români sunt parte din grupuri de WhatsApp în care se distribuie frecvent mesaje alarmiste, știri false sau informații scoase din context. Aceste materiale sunt adesea concepute să declanșeze frică, indignare sau respingere față de ceea ce este perceput ca o influență externă asupra valorilor tradiționale. Această dinamică este agravată de biasul de confirmare, care îi determină pe alegători să accepte mai ușor informațiile care le validează convingerile preexistente și să ignore orice le-ar putea contrazice. În acest mediu informațional izolat, narațiunea privind „gayificarea” devine un instrument politic eficient, folosit pentru mobilizarea voturilor și distragerea atenției de la problemele structurale ale țării, cum ar fi corupția, ineficiența administrației publice sau sărăcia.
Deși există studii ample care descriu fenomenul de propagandă anti-LGBTQ și strategiile prin care narațiunile homofobe sunt utilizate pentru manipularea opiniei publice, noi am observat ca mulți cetățeni români acceptă afirmația că UE are o „agendă de gayificare”, fără a verifica validitatea acestor acuzații sau a analiza critic sursele informațiilor.
Rolul emoțiilor și procesării cognitive scăzute
- Răspunsuri intuitive și emoționale: Teama de „gayificare” poate declanșa reacții emoționale rapide, exploatate de candidați care se prezintă ca apărători ai valorilor tradiționale.
- Tendința de a economisi efort cognitiv: Narativele simpliste despre UE sunt mai ușor de acceptat decât analizele complexe, ducând la decizii bazate pe stereotipuri.
Deficiențe în dispozițiile de gândire
Alegătorii pot eșua în a analiza critic astfel de narative din cauza lipsei unor dispoziții cognitive importante:
- Gândirea deschisă: Refuzul de a analiza perspective alternative.
- Flexibilitatea cognitivă: Incapacitatea de a adapta opiniile în fața dovezilor noi.
- Motivația pentru procesare profundă: Lipsa dorinței de a depune efort pentru a înțelege subiecte complexe.
Este esențial să recunoaștem că raționalitatea nu este determinată exclusiv de inteligență sau de capacitatea de procesare. Ea necesită:
- Mindware robust: Posesia cunoștințelor, regulilor și strategiilor necesare pentru a evalua informațiile eficient. Acestea includ cunoștințe despre istorie, sisteme politice și principii de raționament logic, care permit deconstrucția propagandei, identificarea erorilor logice și evaluarea validității afirmațiilor.
- Dispoziții cognitive cultivate: Dezvoltarea unor stiluri cognitive care promovează gândirea critică, deschiderea către perspective diverse și dorința de a-ți contesta propriile credințe (abilitatea de a recunoaște ca e posibil sa nu “le știm pe toate”). Acestea includ flexibilitatea cognitivă și o nevoie crescută de cunoaștere.
- Motivație și efort: Dorința de a angaja procesarea intensă și de a suprascrie răspunsurile intuitive atunci când este necesar.
Alegătorul român care manifestă disraționalitate ne arată că, deși inteligența este importantă, nu este suficientă pentru a lua decizii raționale. Este ca și cum ai avea forța fizică necesară pentru a alerga un maraton, dar nu ai rezistența mentală antrenată și nici tehnica potrivită pentru a-ți gestiona energia. La fel și în cazul unui mindware contaminat sau al lipsei de dispoziții de gândire: deși ai capacitatea intelectuală de a analiza situații complexe, având convingeri eronate și fără o atitudine deschisă spre învățare și analiză critică, riști să nu ajungi la concluzii raționale și să nu iei decizii informate.
Decizia alegătorului român critic si informat
Spre deosebire de alegătorii descriși anterior, să explorăm modul în care un gânditor mai critic și bine informat ar naviga același peisaj politic, în special în ceea ce privește sprijinul pentru un candidat suveranist si poziția anti-LGBTQ.
1. Mintea autonomă: recunoașterea și interogarea reacțiilor automate
- Chiar și un gânditor critic experimentează răspunsuri inițiale automate, declanșate de mintea autonomă. Totuși, aceștia dispun de „software mental” și dispoziții cognitive care le permit să recunoască aceste reacții ca fiind potențial părtinitoare și să le supună unei analize mai profunde.
- Exemplu: În fața narațiunilor suveraniste, acest alegător ar putea avea o reacție negativă sau pozitivă trecătoare. Totuși, ar avea conștientizarea metacognitivă necesară pentru a identifica aceste sentimente ca fiind influențate de prejudecăți înrădăcinate sau mesaje manipulative, nu ca o judecată rațională proprie. Această conștientizare i-ar motiva să angajeze procese cognitive mai avansate.
2. Mintea algoritmică: aplicarea gândirii critice și căutarea de informații diverse
- Având un set solid de cunoștințe mentale legate de gândirea critică, logică și evaluarea dovezilor, acest alegător ar aborda informațiile prezentate de mintea autonomă cu o doză sănătoasă de scepticism.
- Exemplu: Evaluând un candidat suveranist, acest alegător ar:
- Considera contextul istoric și geopolitic: Ar fi conștient de acțiunile anterioare ale Rusiei și de obiectivele sale politice actuale, folosind aceste informații pentru a evalua consecințele potențiale ale unei apropieri de Rusia.
- Examina politicile și istoricul candidatului: Ar analiza cu atenție politicile propuse de candidat, beneficiile și dezavantajele acestora, și ar verifica acțiunile trecute pentru a identifica competența și integritatea.
- Similar, in fața afirmației că UE promovează o „agendă gay”, ar:
- Recunoaște teoria conspirației: Ar înțelege caracteristicile comune ale acestor teorii, observând lipsa de dovezi credibile și folosirea tacticilor de înfricoșare și găsire de țapi ispășitori.
- Căuta perspective și informații diverse: Ar consulta surse de încredere și ar analiza puncte de vedere care contestă afirmația inițială, în loc să se bazeze doar pe informații care îi confirmă prejudecățile preexistente.
- Aplica raționamente logice și evaluarea dovezilor: Ar analiza plauzibilitatea afirmației, luând în considerare structura și procesele decizionale ale UE, precum și lipsa de dovezi pentru o astfel de agendă.
- Acest proces nu ar elimina complet toate prejudecățile, dar le-ar reduce semnificativ influența prin analiza riguroasă și evaluarea bazată pe dovezi.
3. Mintea reflectivă: alinierea deciziilor cu valorile raționale
- Mintea reflectivă a gânditorului critic nu acceptă pur și simplu concluziile minții algoritmice. Merge mai departe, evaluând dacă aceste concluzii se aliniază cu valorile și obiectivele profund asumate.
- Exemplu: Analizând candidatul suveranist, mintea reflectivă ar cântări beneficiile apropierii de Rusia față de riscurile pentru valorile democratice, drepturile omului și suveranitatea națională.
Această persoană ar putea de exemplu să afle că Rusia a rămas cea mai sancționată țară din lume in 2024, dupa un raport Human Rights Watch. Acest alegător ar prioritiza aceste valori în procesul decizional, ceea ce ar putea duce la respingerea candidatului, în ciuda unor beneficii percepute.
- Similar, acest alegător ar putea avea valori care pun accent pe echitate, egalitate și drepturile omului. Aceste valori, analizate critic și adoptate conștient, l-ar determina să respingă poziția anti-LGBTQ promovată de propagandă. Ar recunoaște că discriminarea pe baza orientării sexuale încalcă aceste principii fundamentale.
Concluzie: O abordare mai nuanțată și rațională
Prin angajarea critică și atentă a celor trei niveluri ale minții, alegătorul informat ajunge la o decizie mai nuanțată și rațională. Acest lucru nu înseamnă că posedă cunoștințe perfecte sau obiectivitate completă. Totuși, procesul său de gândire este caracterizat de:
- Conștientizare metacognitivă: Recunoașterea și interogarea prejudecăților automate.
- Deschidere activă către diversitate: Căutarea de perspective și dovezi variate.
- Un angajament față de valori raționale: Alinierea deciziilor cu principii analizate critic și adoptate conștient.
Acest exemplu ilustrează faptul că raționalitatea nu ține doar de inteligență sau de puterea de procesare, ci și de cultivarea unor dispoziții cognitive specifice și de dobândirea unor cunoștințe de încredere care permit o evaluare critică, o raționare imparțială și un angajament față de valori asumate conștient, nu acceptate orbește.
Influențarea alegătorilor într-un interval scurt de timp: o provocare greu de realizat
Nu exista dovezi solide despre fezabilitatea modificării semnificative a preferințelor de vot într-un interval de câteva zile. Credințele adânc înrădăcinate, în special cele legate de identitate și afilierea la grup, sunt rezistente la schimbări rapide.
Oamenii susțin frecvent principii raționale, dar nu le aplică consecvent din cauza influenței minții autonome, a biasurilor și a shortcut-urilor cognitive. Acest lucru sugerează că, chiar și atunci când indivizii au capacitatea de a gândi rațional, deciziile lor efective pot fi determinate de procese mai puțin deliberative.
Realizarea unei schimbări semnificative în comportamentul de vot într-un interval scurt ar necesita depășirea mai multor obstacole importante:
- Timp limitat pentru “override”:
Eșecul de override
Chiar dacă oamenii dețin cunoștințele și abilitățile de raționament necesare pentru a identifica defectele argumentelor candidatului, aceștia pot eșua în a suprascrie (a efectua override) răspunsurile intuitive, conduse de emoții, ale minții autonome. În acest caz, preferința lor pentru candidat, bazată pe trăsături superficiale, poate depăși capacitatea de a lua o decizie rațională de vot bazată pe dovezi și evaluare critică. Aceasta este provocarea de a aplica înțelegerea rațională în comportament consistent, mai ales în contexte încărcate emoțional, cum sunt alegerile politice.
Acest proces necesită timp și efort cognitiv. Într-un interval scurt de timp, este puțin probabil ca un număr mare de alegători să se angajeze în reflecția susținută necesară pentru a-și modifica semnificativ intențiile de vot.
- Credințe adânc inrădăcinate
Schimbarea convingerilor profund înrădăcinate este extrem de dificilă, în special a celor legate de identitate și apartenența la un grup. Atunci când credințele sunt strâns legate de sensul propriu și de apartenența la un grup, acestea devin extrem de rezistente la contraargumente, chiar și atunci când sunt prezentate dovezi convingătoare.
- Raționament Motivațional: „Biasul myside”
Tendința de a favoriza informațiile care confirmă credințele preexistente și de a respinge dovezile contradictorii, reprezintă o barieră majoră în persuasiune. Acest bias este amplificat în contexte politice încărcate, ceea ce face dificilă influențarea alegătorilor într-un interval scurt, mai ales când se tratează probleme care evocă răspunsuri emoționale puternice.
Daca nu putem convinge alegătorii acum, mai este ceva de făcut?
Pe termen lung, există soluții care pot contribui la formarea unor cetățeni mai informați și mai critici, capabili să ia decizii raționale.
In partea a patra vom aborda schimbările de mediu, educația și expunerea la perspective diverse pentru a promova o decizie mai rațională pe termen lung.
Totuși, aceste abordări necesită un efort susținut și este puțin probabil să aducă rezultate dramatice într-un interval de câteva zile.
Așadar, deși influențarea alegătorilor pe termen scurt este teoretic posibilă, nu există dovezi concludente care să arate că un număr semnificativ ar putea fi determinat să-și schimbe sprijinul către un alt candidat în doar câteva zile, mai ales în cazul problemelor complexe și al credințelor puternic înrădăcinate.
Importanța software-ului mental și a dispozițiilor de gândire:
Stanovich susține că promovarea raționalității nu presupune doar dezvoltarea inteligenței, ci și cultivarea dispozițiilor de gândire și abordarea lacunelor din software-ul mental. Aceste aspecte sunt esențiale pentru a contracara biasurile cognitive și software-ul mental contaminat care pot duce la decizii iraționale:
- Dispoziții de gândire: Acestea sunt obiceiuri ale minții care promovează gândirea rațională, cum ar fi deschiderea mentală, dorința de a considera puncte de vedere alternative și căutarea dovezilor pentru a susține credințele. Mulți alegători români par să nu posede aceste dispoziții, întrucât acceptă cu ușurință indicii superficiale și nu evaluează critic afirmațiile candidatului.
- Lacune în software-ul mental: Acestea sunt deficiențe de cunoștințe și instrumente mentale care facilitează gândirea rațională. De exemplu, alegătorul poate să nu aibă înțelegerea erorilor logice sau capacitatea de a evalua credibilitatea surselor de informație, ceea ce îl face vulnerabil să accepte știri false și tipul de bullshit pseudo-profund promovat de candidatul suveranist.
Așadar, pe termen scurt, e aproape imposibil să convingi pe cineva să își schimbe opinia politică într-o perioadă de câteva zile, mai ales când vorbim de subiecte complexe și credințe adânc înrădăcinate. E ca și cum ai încerca să îți schimbi echipa preferată într-o oră de fotbal – pur și simplu nu se întâmplă. Însă, pe termen lung, există soluții care pot ajuta la formarea unor cetățeni mai informați și mai raționali, care pot lua decizii mai bine fundamentate. Asta înseamnă mai multă educație, mai multe perspective și mai puțină promovare a diviziunii sociale. Nu vrem să devenim un popor de ‘noi împotriva lor’, ci un popor care înțelege că raționalitatea nu înseamnă doar să știi multe, ci și să știi cum să gândești corect – chiar și atunci când vine vorba de politica de zi cu zi!
Referințe
The Robot’s Rebellion: Finding Meaning in the Age of Darwin
What Intelligence Tests Miss: The Psychology of Rational Thought
Rationality and the Reflective Mind
The Bias That Divides Us: The Science and Politics of Myside Thinking
Judgment Under Uncertainty: Euristics and Biases
Critical Thinking: Tools for Taking Charge of Your Professional and Personal Life
Disinformation campaigns about LGBTI+ people in the EU and foreign influence
0 Comments