De parcă ar fi fost la un maraton de manipulare care a început în anii ’90 și încă mai ține, politicienii români au transformat mass-media într-un fel de instrument magic de hipnotizat publicul. Nu-i așa că e fascinant cum, de peste trei decenii, televizoarele noastre par să fie într-o permanentă campanie electorală? Știrile au devenit mai degrabă un mix de telenovele politice și sesiuni de „cum să nu gândești critic”, iar noi, publicul, suntem invitatul de onoare la acest spectacol recurent. Așa că, dacă vă întrebați de ce manipularea din zilele noastre pare atât de familiară, ei bine, răspunsul e simplu: nu e prima dată când asistăm la acest circ, și sigur nu va fi ultima.

Cuprins

• Propagandă și manipulare
• Alegătorul român și modelul tripartit al minții
  • Exploatarea minții algoritmice și a mintii autonome
  • Subminarea minții reflective
• Concluzie

Iată un sumar al acestor manipulări, care au devenit aproape o constantă în peisajul politic și mediatic din România:

Propagandă și manipulare

Dezinformarea post-Revoluționară (anii 1990)

• După căderea lui Ceaușescu, Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu, a folosit mass-media controlată de stat pentru a menține puterea, prezentând grupurile de opoziție drept inamici ai revoluției.
• Mineriadele din iunie 1990 au fost justificate prin propagandă care i-a portretizat pe protestatarii anticomuniști ca extremiști periculoși.

Controlul și părtinirea mass-mediei

• Politicienii au menținut legături strânse cu instituțiile media, folosindu-le pentru promovarea narațiunilor favorabile sau pentru atacarea adversarilor.
• Senzaționalismul și dezinformarea au fost frecvente, presa concentrându-se mai degrabă pe subiecte divizante decât pe dezbateri de substanță.
• Partidele utilizează fonduri din bugetul de stat pentru a cumpăra favoruri din partea presei, în ciuda legislației existente.

Exploatarea temelor naționaliste

• Liderii politici au folosit adesea naționalismul pentru a atrage sprijinul publicului, prezentând România ca victimă a forțelor externe (e.g., UE, investitori străini) sau ca un bastion al valorilor tradiționale amenințate.
• Aceste teme au fost utilizate pentru a devia atenția de la problemele interne.

Narațiuni anti-UE și anti-Occident

• Deși România este membră UE, unii politicieni și instituții media au promovat scepticismul față de Uniune, sugerând că țările occidentale exploatează resursele României sau impun valori culturale dăunătoare.
• Această retorică a fost amplificată uneori de actori externi, în special Rusia, care urmărește slăbirea unității UE.

Manipularea bazată pe frică

• Politicienii au exploatat frecvent temerile sociale, inclusiv insecuritatea economică, imigrația și amenințările percepute la identitatea națională, pentru a galvaniza sprijinul.
• Drepturile LGBTQ+ și problemele de gen au fost instrumentalizate în campanii pentru a distrage atenția de la eșecurile în guvernare.

Teorii ale conspirației și știri false

• Platformele de social media au devenit un teren fertil pentru răspândirea teoriilor conspirației, adesea legate de elite globale, tehnologie sau măsuri de sănătate publică (e.g., vaccinurile anti-COVID-19).
• Politicienii și influențatorii au folosit astfel de narațiuni pentru a atrage alegătorii nemulțumiți.

Controlul proceselor electorale

• Alegerile au fost afectate de acuzații de cumpărare de voturi, intimidarea alegătorilor și nereguli.
• Resursele statului au fost uneori folosite abuziv pentru a avantaja politicienii aflați la putere în timpul campaniilor.

Propaganda economică

• Promisiuni nerealiste privind creșterea economică și îmbunătățirea bunăstării au fost adesea utilizate pentru a câștiga voturi, fără a fi respectate ulterior.
• În timpul crizelor, precum recesiunea din 2008 sau pandemia de COVID-19, liderii politici au încercat să deturneze vina prin dezinformare sau identificarea unor țapi ispășitori.

Impactul asupra societății

• Neîncrederea în instituții: Decenii de manipulare și corupție au condus la o deziluzie generalizată față de politică, cu o participare redusă la vot ca trăsătură comună a alegerilor.
• Polarizare: Propaganda și retorica divizivă au adâncit diviziunile sociale și politice, îngreunând dialogul constructiv.
• Vulnerabilitate la influențe externe: Combinația dintre o guvernare slabă și nemulțumirea publică a făcut România mai susceptibilă la influențe externe, în special prin campanii de dezinformare.

Abia în ultimii ani au început să apară surse de informare mai credibile, capabile să ofere informații echilibrate și să contracareze influențele propagandistice. 

Într-un peisaj dominat mult timp de partizanat și agende ascunse, aceste platforme reprezintă un pas important spre restabilirea încrederii în mass-media. 

Totuși, procesul este lent, iar impactul lor se lovește adesea de zgomotul creat de sursele mai puțin scrupuloase, care au continuat să se bucure de un public larg și influență semnificativă.

Alegătorul român și modelul tripartit al minții: analiza tacticilor de manipulare politică înainte de votul din 2024

Așa cum reiese din punctele tocmai menționate, peisajul mass-media și politic, chiar și înainte de 2024, a fost conceput si perpetuat pentru a manipula opinia publică.

Iată cum putem explica acest fenomen prin modelul tripartit al minții propus de Stanovich.

De-a lungul decadelor, mass-media partizană și manipulativă a exploatat vulnerabilitățile minții algoritmice și a sistemelor autonome, în timp ce a subminat eficiența minții reflective. 

Mesajele emoționale, știrile senzaționaliste și propaganda bine țintită au activat reacții intuitive și automate, împiedicând gândirea critică. 

Aceste tactici au consolidat prejudecăți existente și au cultivat o percepție distorsionată a realității.

Apariția unor surse de informare mai credibile poate fi văzută ca o încercare de a sprijini mintea reflectivă, oferind informații mai echilibrate, bine documentate și menite să provoace gândirea analitică. 

Totuși, această tranziție se confruntă cu obstacole, deoarece mulți consumatori de media au dezvoltat lacune de “mindware” – deficiențe în abilitățile lor de gândire critică, care îi fac vulnerabili la influența surselor mai puțin credibile.

Aceste tactici ocolesc frecvent procesele raționale, apelând la emoții, prejudecăți și euristici înrădăcinate în sistemele autonome de procesare (mintea autonoma).

Exploatarea minții algoritmice și a mintii autonome

• Părtinirea mass-mediei, senzaționalism și propagandă: Presa controlată de politicieni exploatează tendința minții algoritmice de a procesa informații accesibile și emoțional relevante. Se folosesc știri senzaționaliste și propagandă pentru a manipula euristica disponibilității, expunând repetat alegătorii la narațiuni care favorizează agenda partidului. Poveștile încărcate emoțional declanșează reacții afective ce reduc capacitatea de analiză critică.
• Naționalism și narațiuni de victimizare: Apelurile la naționalism activează loialitatea de grup și prejudecățile în favoarea grupului propriu din mintea autonomă. Prezentarea României ca victimă a forțelor externe generează resentimente și frică, încurajând acceptarea soluțiilor simpliste oferite de partidele naționaliste. Accentul pe excepționalismul cultural întărește suspiciunea față de cei considerați diferiți sau amenințători.
• Narațiuni anti-occidentale și instigare la frică: Portretizarea UE și a Occidentului drept influențe corupătoare exploatează biasul negativității al minții algoritmice, care prioritizează informațiile negative. Tacticile de instigare la frică activează răspunsul de tip luptă-sau-fugă din mintea autonomă, blocând analiza rațională. Alegătorii devin vulnerabili la soluții simplificate, promovate de cei care amplifică temerile.
• Teorii ale conspirației și mesaje emoționale: Teoriile conspiraționiste oferă explicații simpliste pentru evenimente complexe, profitând de tendința minții algoritmice de a identifica tipare inexistente (biasul confirmării). Mesajele nostalgice sau simbolice ocolesc analiza critică, declanșând răspunsuri emoționale ce întăresc asocierea cu valori preexistente.

Subminarea minții reflective

Tacticile de manipulare nu doar exploatează vulnerabilitățile minții algoritmice și ale celei autonome, ci și slăbesc funcționarea eficientă a minții reflective, responsabilă pentru gândirea critică.

• Supraîncărcarea capacității cognitive: Mintea reflectivă, cu resurse cognitive limitate, poate fi copleșită de un flux constant de dezinformare și apeluri emoționale. Aceasta îngreunează analiza complexităților și demontarea dezinformării.
• Descurajarea decuplării cognitive: Mediile încărcate emoțional, pline de amenințări percepute și soluții simple, împiedică decuplarea cognitivă – separarea credințelor preexistente de analiza obiectivă a informațiilor noi.
• Exploatarea lacunelor de „mindware”: Lipsa educației politice sau a abilităților de gândire critică expune indivizii la dezinformare și explicații simpliste, facilitând manipularea.

Promisiuni Economice și Manipulare Electorală

• Promisiuni economice nerealiste: Acestea exploatează biasul “wishful thinking”, în care alegătorii cred în promisiuni atractive, ignorând dovezile contrare.
• Manipulare electorală: Tactici precum cumpărarea voturilor sau intimidarea exploatează nevoile fundamentale, forțând alegerile dincolo de evaluarea rațională.

Concluzie

Așadar, să nu fim prea surprinși dacă un candidat suveranist reușește să câștige teren – e ca și cum ar juca un joc ale cărui reguli au fost rafinate de politicienii din ultimii 30 de ani. După decenii de „antrenament” intens în manipulare prin mass-media, publicul a fost obișnuit să fie bombardat cu emoții puternice, naționalism exagerat și povești bine ticluite, care, de cele mai multe ori, evită subiectele reale. În acest peisaj, cineva care promite mândrie națională și soluții simple pentru probleme complexe pare să fie doar următorul act într-un spectacol pe care îl știm deja pe de rost.

Referințe

The Robot’s Rebellion: Finding Meaning in the Age of Darwin

What Intelligence Tests Miss: The Psychology of Rational Thought

Rationality and the Reflective Mind

The Bias That Divides Us: The Science and Politics of Myside Thinking

Thinking, Fast and Slow

Judgment Under Uncertainty: Euristics and Biases

Choices, Values, and Frames

Critical Thinking: Tools for Taking Charge of Your Professional and Personal Life

Forward to the Past: The intractable problems of Romania’s media system

Mass–Media and Democracy in Romania

Post-Sensationalism: Catastrophism and Fight Paradigm in Romanian On-Line Media

The spectacle of “patriotic violence” in Romania: Populist leader George Simion’s mediated performance

Anti–EU disinformation in the Italian and Romanian social-media

When voter loyalty fails: Party performance and corruption in Bulgaria and Romania

Political culture, social polarization and electoral behavior. The last decade in Romanian political system

Russian Disinformation in Eastern Europe. Vaccination Media Frames in ro. sputnik. md.

Fake news or disinformation 2.0? Some insights into Romanians‘ digital behaviour